AVIZ
referitor la propunerea legislativă pentru modificarea
Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
Analizând propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (b150/18.03.2024), transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr. XXXV/1569/26.03.2024 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D337/26.03.2024,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, cu completările ulterioare, și al art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, cu modificările ulterioare,
Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:
1. Prezenta propunere legislativă are ca obiect, în fapt, modificarea art. 428 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit Expunerii de motive, „Prin propunerea legislativă are loc o modificare a atribuțiilor colegiilor teritoriale extrem de importantă, care crește, cum este și normal, prin descentralizare atribuțiile colegiului teritorial”.
2. Prin conținutul său normativ, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor ordinare, iar în aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituția României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.
3. Relevăm faptul că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
4. Referitor la Expunerea de motive, semnalăm că soluțiile pe care le cuprinde noua reglementare trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne.
În concordanță cu aceste deziderate, dispozițiile art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, impun ca instrumentul de motivare să prezinte cerințele care reclamă intervenția normativă – cu referire specială la insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor în vigoare, principiile de bază și finalitatea reglementării propuse, cu evidențierea elementelor noi – și să cuprindă secțiuni distincte privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat, impactul asupra sistemului juridic, subliniind implicațiile asupra legislației în vigoare, consultările derulate în vederea elaborării prezentei propuneri, precum și măsurile de implementare pe care le presupune aplicarea noului act normativ.
5. Pentru exprimarea riguroasă a obiectului reglementării, este necesară reformularea titlului, astfel:
„Lege pentru modificarea art. 428 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății”.
6. La articolul unic, pentru considerente de ordin normativ, este necesară eliminarea termenului „publicată” din cuprinsul părții dispozitive.
La textul propus pentru art. 428, formulăm următoarele observații și propuneri:
6.1. Pentru o exprimare corectă, textul preconizat pentru alin. (1) va debuta, astfel: „Colegiul teritorial exercită atribuțiile (...)”.
De asemenea, este necesară eliminarea expresiei „din prezenta lege” din finalul respectivului alineat, deoarece este superfluă.
6.2. Referitor la textul propus pentru alin. (2), semnalăm că norma este lipsită de claritate și predictibilitate prin utilizarea formulării „unitățile medicale, publice sau private sunt obligate să comunice colegiului teritorial în raza căruia își desfășoară activitatea profesională ... precum și, cu cel puțin 5 zile înainte de declanșarea unei cercetări disciplinare împotriva unui medic, decizia de declanșare a cercetării disciplinare sub sancțiunea nulității ei”, fapt ce poate genera confuzii în aplicarea actului normativ.
În acest sens precizăm că, potrivit prevederilor art. 450 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală și a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale CMR, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale CMR”, iar potrivit prevederilor art. 451 alin. (1) și (2) din respectiva lege, „plângerea împotriva unui medic se depune la colegiul al cărui membru este medicul”, biroul executiv al Consiliului național dispunând trimiterea dosarului disciplinar la comisia de disciplină.
Pe de altă parte, la art. 452 alin. (1), este reglementat faptul că „în cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează și funcționează comisia de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 3 membri abaterile disciplinare săvârșite de medicii înscriși în acel colegiu”.
Ca urmare, nu este clar cum ar putea o unitate sanitară să transmită colegiului teritorial în raza căruia își desfășoară activitatea profesională, decizia de declanșare a cercetării disciplinare a unui medic, cu cel puțin 5 zile înainte de declanșarea respectivei cercetări, atâta timp cât plângerea împotriva medicului se depune la colegiul al cărui membru este medicul și se judecă de comisia de disciplină din cadrul respectivului colegiu teritorial.
Pe cale de consecință, având în vedere că textul preconizat nu distinge în mod expres natura faptelor care stau la baza declanșării cercetării disciplinare împotriva unui medic, respectiv dacă au sau nu legătură cu profesia de medic, însă din enumerarea celorlalte documente pe care unitățile sanitare ar trebui să le comunice colegiului teritorial, respectiv „documentele și deciziile interne cu privire la modul în care activitatea medicală este reglementată și controlată la nivelul unității medicale inclusiv fișele de atribuții corespunzătoare funcției de medic”, (deci unele care intră în domeniul de competență al colegiilor teritoriale), s-ar deduce că au legătură, apreciem că norma nu poate fi promovată în forma propusă.
În situația în care se dorește ca declanșarea cercetării disciplinare împotriva unui medic, pentru abateri disciplinare ce nu au legătură cu profesia de medic, să fie avizată de către colegiul teritorial al cărui membru este acesta, precizăm că acest aspect ar trebui reglementat printr-o normă distinctă, însă cu luarea în considerare a dispozițiilor din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la răspunderea disciplinară[1].
6.3. Pentru rigoare normativă, propunem reformularea textului alin. (3), astfel:
„(3) Colegiile teritoriale organizează în unitățile sanitare publice sesiuni de informare a medicilor cu privire la obligațiile profesionale pe care aceștia le au și la modalitățile de diminuare a cazurilor de malpraxis, potrivit calendarului aprobat de către consiliul colegiului teritorial”.
6.4. La alin. (4), pentru considerente de ordin gramatical, se impune ca finalul textului să fie redat sub forma: „prin care s-a adus atingere profesiei de medic sau valorilor ei”.
6.5. La alin. (5), pentru claritatea și corectitudinea exprimării, este necesar ca textul preconizat pentru teza a doua să debuteze, astfel: „Punctul de vedere al colegiului teritorial va fi inclus (...)”.
PREȘEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr. 400/17.04.2024
[1]Art. 247. – (1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.